Acordului dintre România şi Republica Federală Germania privind aplicarea art. 41 coroborat cu art. 35 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, în cazurile în care pretenţiile pentru prestaţiile în natură prevăzute la art. 36 din Regulamentul (CE) nr. 883 sunt contestate de partea română

Fișiere atașate

Acordul dintre România şi Republica Federală Germania.pdf

Precizări privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv Regulamentului (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, cu modificările şi completările ulterioare

Având în vedere:

– sesizările primite de la Centrul Solvit România prin adresa nr. K1/335/13.03.2018 înregistrată la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate cu nr. RV/2098/14.03.2018, respectiv de la Comisia Europeană – Direcţia Generală pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale şi Incluziune prin e-mailurile înregistrate la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate cu nr. AC/5693/09.05.2018, AC/5694/09.05.2018, AC/6245/24.05.2018, AC/6230/24.05.2018, RV/4472/07.06.2018 cu privire la dificultăţile întâmpinate în ceea ce priveşte obţinerea documentului portabil S1 pentru lucrătorii frontalieri, respectiv pentru pensionarii care îşi schimbă reşedinţa într-un alt stat membru UE/SEE/Confederaţia Elveţiană,

– art. 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), potrivit căruia regulamentele europene şi deciziile sunt obligatorii în toate elementele acestora și se aplică direct în toate țările Uniunii Europene (UE)

– că statelor din Spaţiul Economic European, respectiv Confederaţia Elveţiană le sunt incidente prevederile regulamentelor europene, respectiv deciziilor,

– prevederile art. 17, 22,  24, 25, 26 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, cu modificările şi completările ulterioare,

– prevederile art. 24 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială,

– prevederile Directivei 2004/38/CE a Parlamentului european şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE,

– prevederile Deciziei Comisiei Administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială nr. S6/2009 privind înregistrarea în statul membru de reședință în temeiul articolului 24 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 și întocmirea evidențelor prevăzute la articolul 64 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009,

precizăm următoarele:

  1. Referitor la emiterea documentului portabil ( DP) S1:

I.1. Referitor la dovada reşedinţei, respectiv a faptului că persoana nu este asigurată în statul de reşedinţă:

Persoana asigurată şi/sau membrii săi de familie, solicitantul de pensie, respectiv pensionarul şi/sau membrii de familie ai acestora sunt obligaţi să se înregistreze la instituția de la locul de reședință. Dreptul acestora la prestații în natură în statul membru de reședință este atestat printr-un DP S1 care se eliberează de instituția competentă la cererea persoanei solicitante sau la cererea instituției de la locul de reședință.

Instituția de la locul de reședință informează instituția competentă asupra înregistrării persoanei interesate, precum și asupra oricărei modificări sau anulări a acestei înregistrări. Notificarea va fi efectuată de îndată ce instituția de la locul de reședință dispune de informațiile esențiale în acest sens.

Prin urmare pentru a putea beneficia de prestaţii în natură pe teritoriul statului membru de reşedinţă, deţinătorul DP S1 este obligat să se înregistreze, prezentând acest document instituţiei de la locul de reşedinţă. Data înregistrării devine data de la care costurile prestaţiilor în natură sunt rambursabile în situaţia în care această dată succede datei  la care este dobândit dreptul la prestații în natură în temeiul legislației statului membru competent, așa cum este indicată în documentul care certifică dreptul la prestații sociale, respectiv în DP S1.

Instituţia de la locul de reşedinţă nu va înregistra deţinătorul DP S1 în cazul în care acesta fie nu are reşedinţa în statul membru respectiv, fie  este asigurat în acest stat.

Concluzie:

Documentul prin care instituţia competentă este informată de către instituţia de la locul de reşedinţă cu privire la înregistrarea deţinătorului DP S1 ( partea B de la formularul E106, E109, E120 şi E121 sau SED-ul 073) reprezintă în sine o dovadă că persoana în cauză are reşedinţa pe teritoriul statului membru respectiv şi că nu este asigurată în acest stat. Totodată solicitarea de către instituţia de la locul de reşedinţă, prin intermediul formularului E107 sau similar, reprezintă dovada că persoana în cauză are reşedinţa pe teritoriul statului membru respectiv şi că nu este asigurată în acest stat.

I.2 Referitor la solicitarea documentului portabil A1:

Documentul portabil A1 este documentul care atestă care este legislaţia aplicabilă în cazul lucrătorilor salariaţi sau independenţi care îşi desfăşoară activitatea în alt stat decât statul competent sau în caz de pluriactivitate ( desemnează situaţia în care un lucrător desfăşoară simultan sau alternativ activităţi salariate şi/sau independente pe teritoriul a două sau mai multe state membre). Pe durata desfăşurării activităţii în străinătate, lucrătorul trebuie să prezinte documentul A1 autorităţilor din statul membru gazdă, întrucât în absenţa acestuia autorităţile respective pot impune afilierea la sistemul de securitate socială al statului membru gazdă şi plata contribuţiilor aferente în statul membru gazdă. Casa Naţională de Pensii Publice este instituţia competentă să elibereze documentul portabil A1, în situaţia în care legislaţia aplicabilă în materie de securitate socială aplicabilă unei persoane este cea din România.

Concluzie:

  • În vederea eliberării DP S1, casele de asigurări de sănătate vor solicita DP A1 doar

lucrătorilor salariaţi sau independenţi care îşi desfăşoară activitatea în alt stat decât statul competent sau în caz de pluriactivitate;

  • DP A1 nu se solicită în cazul lucrătorilor frontalieri, respectiv studenţilor care

urmează o formă de învăţământ superior în România şi care merg să studieze într-un alt stat membru al UE/SEE/Confederaţia Elveţiană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în cadrul unor programe ale Uniunii Europene ce au drept scop schimburile de studenţi ( ex. programul Erasmus);

  • În cazul lucrătorului frontalier, se va solicita o declaraţie pe proprie răspundere,

sub incidenţa art. 326 din Codul Penal, cu privire la respectarea dispoziţiilor art. 1 lit. f) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 şi prin urmare încadrarea în categoria lucrătorului frontalier;

  1. Referitor la verificarea statutului de asigurat în cazul eliberării formularelor europene

Potrivit art. 222 şi 266 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată cu modificările şi completările ulterioare, modificat prin dispoziţiile OUG nr. 18/2018 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, toţi cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în ţară sunt asiguraţi în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România.

În cazul persoanelor care se încadrează în categoria celor care realizează:

– venituri din salarii şi asimilate salariilor, calitatea de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate şi dreptul la pachetul de bază se acordă de la data începerii raporturilor de muncă/serviciu.

– venituri prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b) – h), precum şi în cazul celor prevăzute la art. 180 din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, dobândesc calitatea de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate şi au dreptul la pachetul de bază de la data depunerii declaraţiei, prevăzute la art. 174 alin. (3) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru persoanele care se încadrează în categoria celor care au calitatea de contribuabili la sistemul de asigurări sociale de sănătate, potrivit Legii nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi care nu au efectuat plata contribuţiei la fond la termenele prevăzute în aceeaşi lege, sumele restante se recuperează de către A.N.A.F. în condiţiile legii, inclusiv obligaţii fiscale accesorii datorate pentru creanţele fiscale.

Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor care beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei, prevăzute la art. 224 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Concluzie:

  • Având în vedere că dreptul la prestaţii într-un alt stat membru UE / SEE /

Confederaţia Elveţiană/Regatul Unit la Marii Britanii și Irlandei de Nord  este atestat prin emiterea unui document de deschidere de drepturi, casele de asigurări verifică statutul de asigurat al persoanei doar în cazul acestor documente.

  • În cazul formularului E104 se vor completa perioadele de asigurare realizate,

nefiind necesar ca la momentul emiterii acestuia, persoana în cauză să aibă statutul de asigurat;

  • Verificarea îndeplinirii obligaţiei plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate

revine instituţiilor fiscale.

  1. Referitor la traducerea documentelor

Potrivit art. 76 alin. (7) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului

European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, cu modificările şi completările ulterioare „ autorităţile, instituţiile şi jurisdicţiile dintr-un stat membru nu pot respinge cererile sau alte documente ce le sunt prezentate, în temeiul faptului că sunt redactate într-o limbă oficială a altui stat membru, în cazul în care această limbă este recunoscută ca limbă oficială a instituţiilor Comunităţii, în conformitate cu articolul 290 din tratat.”

Concluzie:

  • Traducerea oricăror documente emise de către statele membre UE / SEE / Confederaţia Elveţiană/Regatul Unit la Marii Britanii și Irlandei de Nord intră în responsabilitatea caselor de asigurări de sănătate;

Cardul european si cardul national de asigurari sociale de sanatate

Legea Nr. 95 din 14 aprilie 2006 -extras privind reforma in domeniul sanatatii – actualizata

Emitent: Parlamentul

Publicata in: Monitorul Oficial Nr. 372 din 28 aprilie 2006

Fișiere atașate

Extras din Legea 95 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii – Titlul IX Cardul european.pdf

ORDIN 559 2006 .pdf

Ce este Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate (CEASS)?

Începând cu anul 2007, persoanele asigurate de pe teritoriul României pot solicita cardul european de asigurări sociale de sănătate (CEASS), care le dă dreptul la asistenta medicala devenită necesară în timpul şederii temporare pe teritoriul statelor membre UE, Spaţiul Economic European sau Confederaţiei Elveţiene sau Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Prin ședere temporară se înțelege deplasarea unei persoane în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene/Spaţiului Economic European/Confederaţia Elveţiană Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord pentru motive turistice, profesionale, familiale sau pentru studii, pentru o perioadă de timp de cel mult 6 luni.

Cum intri în posesia CEASS?

Acest card se eliberează la cerere. Asiguratul va depune în scris, la sediul casei de asigurări de sănătate în evidenţa căreia se află, o cerere ( publicată în format .PDF).

Asiguratul va intra in posesia cardului în termen de maxim 7 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii în sistemul informatic unic naţional care gestionează aplicarea regulamentelor europene privind drepturile asiguraţilor aflaţi în şedere temporară într-un stat membru al UE. În cazul în care circumstanţe excepţionale împiedică eliberarea Cardului European sau dacă există situaţii de urgenţă care ar face necesară eliberarea cardului în mai puţin de 7 zile lucrătoare, casa de asigurări de sănătate va elibera un certificat provizoriu de înlocuire a cardului (CIP)

Costul cardului european este suportat din FNUASS ( Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate)

Perioada de valabilitate a Cardului European de Asigurări de Sănătate este de 2 ani de la data emiterii.

Care sunt serviciile medicale pe care le acoperă CEASS?

Asiguratul care posedă CEASS beneficiază de serviciile medicale devenite necesare, în timpul şederii temporare pe teritoriul unui stat membru al UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, in aceleaşi condiţii ca şi asiguraţii din ţara în care s-a deplasat.

Este însă posibil ca, pentru anumite servicii, să fie necesară co-plata, chiar dacă în România aceleaşi servicii sunt decontate integral. Acest lucru depinde de sistemul de asigurări din ţara în care ne sunt acordate aceste servicii.

Cardul european nu acoperă situaţia în care asiguratul se deplasează întru-un stat membru al UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în scopul obţinerii unui tratament medical planificat.

CEASS acoperă numai serviciile medicale obţinute de la furnizorii care fac parte din sistemul de securitate socială din ţara respectivă.

Titularii Cardului European emis de unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiul Economic European sau Confederaţia Elveţiană sau Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în perioada de valabilitate a cardului, beneficiază de servicii medicale în Romania în aceleaşi condiţii ca şi persoanele asigurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din ţara noastră. Furnizorii de servicii medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate au obligaţia de a acorda asistenţă medicală necesară, urmând a evidenţia şi raporta distinct caselor de asigurări sociale de sănătate, serviciile medicale acordate pentru aceste categorii de persoane.

Decontarea serviciilor medicale aferente cardului european se face la nivel interinstituţional.

Ce facem în absenţa CEASS-ului?

În situaţia în care asiguratul se află pe teritoriul unui stat membru al UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord şi, din diferite motive, nu se mai află în posesia CEASS ( nu l-a solicitat la plecare, l-a pierdut, a fost distrus sau i-a fost furat sau cardul nu este recunoscut de furnizorul de servicii medicale unde este prezentat sau în orice altă situaţie similară), acesta trebuie să contacteze casa de asigurări care i-a emis cardul ( prin poştă, fax, email) şi să solicite certificatul provizoriu de înlocuire al cardului european de asigurări sociale de sănătate. Casa de asigurări de sănătate îi va trimite certificatul la adresa menţionată în termen de 24 ore.

Certificatul provizoriu de înlocuire (CIP) conferă asiguratului aceleaşi drepturi ca şi CEASS.

Procedura de emitere a documentului portabil S2 – Document de deschidere de drepturi la tratament planificat

Documentul portabil (DP)S2 (fostul formular european E 112), se emite în temeiul dispoziţiilor art. 20 şi 27 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 26 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009

de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel o persoană asigurată care călătoreşte în alt stat membru pentru a beneficia de prestaţii în natură în timpul şederii sale trebuie să solicite autorizarea din partea instituţiei competente ( casa de asigurări de sănătate). Persoana asigurată, autorizată de către instituţia competentă să se deplaseze în alt stat membru în scopul de a primi un tratament adaptat stării sale, beneficiază de prestaţiile în natură acordate, în numele autorităţii competente, de către instituţia de la locul de şedere, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi cum ar fi fost asigurată în temeiul legislaţiei menţionate. Autorizaţia se acordă în cazul în care tratamentul respectiv se află printre prestaţiile prevăzute de legislaţia statului membru pe teritoriul căruia este rezidentă persoana în cauză şi în cazul în care acesteia nu i se poate acorda un astfel de tratament într-un termen justificat din punct de vedere medical, avându-se în vedere starea sa actuală de sănătate şi evoluţia probabilă a bolii sale.

În cazul în care este necesară deplasarea într-un alt stat membru pentru a beneficia de tratament medical planificat, asiguratul solicită aprobare prealabilă a casei de asigurări de sănătate unde este luat în evidenţă ca persoană asigurată. Autorizarea presupune eliberarea de către casa de asigurări de sănătate a DP S2.

Autorizaţia se acordă în cazul în care tratamentul respectiv se află în pachetul de servicii de bază reglementat de legislaţia naţională şi în situaţia în care persoanei asigurate respective nu i se poate acorda un astfel de tratament într-un termen justificat din punct de vedere medical, avându-se în vedere starea de sănătate şi evoluţia probabilă a bolii.

Procedura emiterii de către casele de asigurări de sănătate a DP S2 :

Persoana interesată va depune la casa de asigurări de sănătate o cerere însoţită de următoarele documente:

–  copie de pe actul de identitate sau de pe certificatul de naştere, după caz;

– dosarul medical, care va conţine, pe lângă înscrisuri medicale, raportul medical din care să rezulte diagnosticul, precum şi recomandarea medicală pentru efectuarea tratamentului;

(Raportul medical – se întocmeşte de un medic dintr-un spital clinic universitar, sau după caz, judeţean aflat în relaţii contractuale cu o casă de asigurări de sănătate din România şi trebuie să precizeze în mod explicit şi argumentat motivul pentru care serviciul medical respectiv nu poate fi acordat într-un interval de timp rezonabil în nici o unitate sanitară din România;

De asemenea, din raportul medical trebuie să rezulte că serviciul medical solicitat face parte din pachetul de servicii de bază de care beneficiază asiguraţii în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România, precum şi faptul că acesta nu poate fi efectuat într-un interval de timp rezonabil în niciuna dintre unităţile sanitare din România, luând în considerare starea curentă de sănătate a persoanei solicitante şi evoluţia probabilă a bolii).

-confirmarea scrisă din partea unităţii sanitare din statul membru al UE/SEE/Confederaţia Elveţiană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în care se intenţionează efectuarea serviciului medical, cu privire la disponibilitatea acesteia de a acorda respectivul serviciu medical, pe baza DP S2, în perioada indicată de persoana solicitantă, pe baza recomandării medicului curant care întocmeşte raportul medical.Toate documentele medicale, precum şi raportul medical trebuie să fie datate, semnate şi ştampilate.După efectuarea înregistrării cererii, casa de asigurări procedează la analiza acesteia, după cum urmează:

a) verifică statutul de asigurat al persoanei solicitante; în situaţia în care în urma verificărilor se constată că persoana nu este asigurată, cererea de eliberare a formularului nu este aprobată, iar acest lucru se comunică în scris solicitantului;

b) analizează dosarul medical pentru a verifica îndeplinirea condiţiei potrivit căreia tratamentul respectiv se află în pachetul de servicii de bază reglementat de legislaţia naţională şi nu se poate acorda în România într-un termen justificat din punct de vedere medical, avându-se în vedere starea de sănătate şi evoluţia probabilă a bolii;

Dacă constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la lit. a) şi b), eliberează documentul S2, termenul maxim de soluţionare a cererii de eliberare a DP S2 fiind de 5 zile lucrătoare.

Prestaţiile acordate în baza DP S2 generează rambursări pe bază de facturi între instituţii.

Conform procedurii mai sus prezentată DP S2 se eliberează înainte de plecarea persoanei beneficiare. Formularul poate fi emis şi după plecarea persoanei beneficiare dacă, din motive de forţă majoră, nu a putut fi eliberat anticipat, situaţie în care casa de asigurări întocmeşte un referat prin care se argumentează şi se justifică situaţia de forţă majoră, document care va sta la baza eliberării DP S2. La întocmirea referatului se vor detalia împrejurările de origine externă, cu caracter extraordinar, absolut imprevizibile şi inevitabile, inclusiv împrejurări de natură medicală, care au condus la situaţia de forţă majoră.

DP S2 nu acoperă cheltuielile legate de transport, cazare şi eventualele coplăţi existente în statul membru de tratament conform legislaţiei pe care acesta o aplică.

DP S2 poate fi acceptat doar de către unităţile sanitare din sistemele de securitate socială ale statelor membre ale UE/SEE/Confederaţia Elveţiană/Regatul Unit la Marii Britanii și Irlandei de Nord.

            Prezenta procedură nu înlocuieşte sau limitează prevederile Regulamentului (CE) nr. 883/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Procedura de emitere a documentului portabil S1 – Înregistrare pentru asigurare medicală

Documentul portabil S1 (înlocuieşte formularele europene E 106, E109, E120 şi E121), se emite în temeiul dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 883/2004, al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, cu modificările şi completările ulterioare şi reprezintă un document care atestă dreptul la asistenţă medicală în statul membru în care o persoană îşi are reşedinţa, atunci când acesta nu coincide cu statul în care persoana este asigurată.

Deţinătorul documentului portabil (DP) S1 beneficiază în statul membru de reședință de prestațiile în natură acordate, în numele instituției competente, de către instituția de la locul de reședință, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică, ca și cum ar fi fost asigurat în temeiul legislației menționate.

DP S1 este eliberat pentru persoanele salariate sau lucrătorii independenţi care îşi desfăşoară activitatea în alt stat decât statul competent, când sunt detaşaţi sau în caz de pluriactivitate, lucrătorii frontalieri, pensionari, funcţionari publici şi membrii de familie ai acestora.

În vederea eliberării DP S1, persoana solicitantă trebuie să depună la casa de asigurări de sănătate în evidenţa căreia este înregistrată ca persoană asigurată, următoarele documente, după caz:

  •  cerere;
  • copie de pe actul de identitate sau de pe certificatul de naştere, după caz;
  • documentul portabil A1 care atestă că persoana în cauză rămâne supusă legislaţiei din România. Documentul portabil A1 atestă care este legislaţia aplicabilă în cazul lucrătorilor salariaţi sau independenţi care îşi desfăşoară activitatea în alt stat decât statul competent sau în caz de pluriactivitate ( desemnează situaţia în care un lucrător desfăşoară simultan sau alternativ activităţi salariate şi/sau independente pe teritoriul a două sau mai multe state membre). Pe durata desfăşurării activităţii în străinătate, lucrătorul trebuie să prezinte documentul A1, autorităţilor din statul membru gazdă, întrucât în absenţa acestuia autorităţile respective pot impune afilierea la sistemul de securitate socială al statului membru gazdă şi plata contribuţiilor aferente în statul membru gazdă. Casa Naţională de Pensii Publice este instituţia competentă să elibereze documentul portabil A1, în situaţia în care legislaţia aplicabilă în materie de securitate socială aplicabilă unei persoane este cea din România.

Documentul portabil A1 nu se solicită în cazul lucrătorilor frontalieri, respectiv studenţilor care urmează o formă de învăţământ superior în România merg să studieze într-un alt stat membru al UE/SEE/Confederaţia Elveţiană/Regatul Unit la Marii Britanii și Irlandei de Nord în cadrul unor programe ale Uniunii Europene ce au drept scop schimburile de studenţi.

  • declaraţie pe proprie răspundere, în cazul lucrătorului frontalier cu privire la respectarea dispoziţiilor art. 1 lit. f) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 şi prin urmare încadrarea în această categorie;
  • dovada că urmează o formă de învăţământ în statul de reşedinţă, în cazul studentului (în situaţia în care studenţii care urmează o formă de învăţământ superior în România merg să studieze într-un alt stat membru al UE/SEE/Confederaţia Elveţiană/Regatul Unit la Marii Britanii și Irlandei de Nord în cadrul unor programe ale Uniunii Europene ce au drept scop schimburile de studenţi, ex. programul Erasmus).
  • copie de pe cererea de pensionare în cazul solicitanţilor de pensie;
  • copie de pe decizia de pensionare, în cazul titularilor de pensii

În vederea eliberării DP S1, casele de asigurări verifică statutul de asigurat al persoanei solicitante.  În cazul membrilor de familie pentru care se solicită DP S1 se va verifica statutul de asigurat al persoanei de la care derivă dreptul de acordare a prestaţiilor medicale conform legislaţiei statului membru de reşedinţă.

Prestaţiile acordate în baza DP S1 generează rambursări pe bază de facturi.

Prezenta procedură nu înlocuieşte sau limitează prevederile Regulamentului (CE) nr. 883/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009, cu modificările şi completările ulterioare.